Evaluarea stării structurilor metalice existente, construite cu decenii în urmă, este o sarcină frecventă în practica de proiectare – mai ales atunci când documentația tehnică originală este incompletă sau starea structurii s-a modificat de-a lungul timpului. O astfel de evaluare a constat în verificarea structurală a mai multor tipuri de stâlpi de linii electrice aeriene de înaltă tensiune, folosind Consteel. Documentația tehnică originală a stâlpilor prezentați aici datează din jurul anului 1968, în timp ce evaluarea propriu-zisă a fost realizată în conformitate cu prevederile standardelor actuale.
Cele două tipuri de stâlpi prezentate au dat rezultate diferite: stâlpul PIC 400 a trecut toate verificările, în timp ce stâlpul PAS 400101 a necesitat consolidare – acest din urmă caz este prezentat detaliat mai jos.

CADRUL NORMATIV ȘI METODOLOGIA
Verificarea structurală a fost efectuată pe un model spațial (3D) cu elemente finite, sarcinile fiind determinate pe baza deschiderilor reale, în conformitate cu SR EN 50341-1:2013 [1] și SR EN 50341-2-24:2019 [2], standardele care reglementează liniile electrice aeriene cu tensiune alternativă mai mare de 1 kV. Nivelul de fiabilitate aplicabil stâlpilor este Nivelul 1 (perioadă de revenire de 50 de ani), cu un coeficient parțial de siguranță pentru sarcina maximă din vânt de γW = 1,0.
Evaluarea a acoperit următoarele ipoteze de calcul prevăzute de standardul aplicabil: N1, N2a, N2b, N3, N4a, N4b, precum și ipotezele de avarie A1 și A2. Cele mai defavorabile combinații sunt, în general, acțiunea combinată a vântului și a chiciurii perpendiculare pe conductor (N2a, N2b), respectiv acțiunea simultană a vântului nominal și a chiciurii extreme în condiții de avarie conductor (A1), în special pentru stâlpii de susținere și de întindere amplasați în punctele de unghi. Fiecare stâlp examinat a fost verificat atât la rezistență, cât și la stabilitate globală, utilizând combinațiile determinante pentru tipul de stâlp respectiv. Gradele de solicitare au fost determinate în conformitate cu standardul, verificarea stabilității fiind efectuată prin Metoda generală [3], care evaluează automat rezistența structurii la pierderea stabilității, fără a fi necesară introducerea manuală a lungimilor de flambaj – o simplificare semnificativă față de metodele analitice tradiționale. (Pentru un exemplu simplu care ilustrează diferența dintre cele două metode, vedeți acest link)
INTRODUCEREA GEOMETRIEI REALE ÎN MODEL

Un element esențial al evaluării este faptul că, în calcul, nu s-a folosit geometria din documentația tehnică originală, ci starea reală, actuală a structurii. Ridicarea topografică pe teren a fost realizată prin tehnologie de scanare laser, ceea ce a permis o analiză bazată pe nor de puncte; pe baza acesteia au fost identificate tipurile de stâlpi (distanțele dintre picioare și conductoare, dimensiunile elementelor structurale principale). Construirea modelului de calcul în Consteel este rapidă și simplă, iar dacă structura a fost modelată și în Tekla, modelul poate fi transferat cu ușurință în Consteel, evitând astfel construirea geometriei de două ori.
Determinarea abaterii verticale (înclinării) elementelor structurale a fost realizată ca etapă separată: modelul de calcul și norul de puncte au fost comparate în Tekla Structures, iar abaterile rezultate au fost introduse în modelul final din Consteel ca imperfecțiuni globale. Întrucât standardul nu stabilește limite pentru săgeată sau înclinare, verticalitatea fiecărui stâlp a fost evaluată individual, folosind aceeași Metodă generală, care evaluează automat pierderea stabilității fără a necesita introducerea lungimilor de flambaj.
Ridicarea topografică a inclus și verificarea grosimii de perete a elementelor structurale: deși stratul de protecție anticorozivă a prezentat o uzură semnificativă, nu a fost identificată o reducere efectivă a secțiunii transversale.
TIPURI DE STÂLPI EXAMINATE
Pe baza examinării vizuale, au fost selectate pentru evaluare detaliată trei dintre cele mai frecvente tipuri de stâlpi, cu cele mai mari deschideri/sarcini. Două dintre acestea sunt prezentate mai jos; a fost verificat și un al treilea tip, SAC 400107, ale cărui rezultate nu sunt detaliate în cadrul acestui articol.
Stâlpul PAS 400101 — necesită consolidare

Stâlpul PAS 400101 este unul dintre cele mai răspândite tipuri de stâlpi de susținere din rețea; cadrul său principal portant este alcătuit din picioare cu profil L70×7 și elementele de contravântuire transversală. Conductoarele sunt prinse de consolă, la punctele de racordare a izolatoarelor — de aceea această zonă a fost analizată cu atenție deosebită în cadrul evaluării.
Ipoteze de calcul și evaluarea lor

În ipoteza de calcul N1, toate elementele structurale au rămas în limita admisă, cel mai mare grad de solicitare (96,9%) fiind obținut la picioarele principale. La ipoteza N2a, s-a obținut deja un grad de solicitare de 108,8% în partea superioară a consolei, la punctul de racordare a izolatorului, în timp ce elementele structurale principale au rămas sub 80%, așadar consola a necesitat consolidare locală.
Situația cea mai critică a fost dată de ipoteza A1 (avarie conductor): a fost modelată ruperea conductorului superior din partea dreaptă, iar gradul de solicitare maxim a atins 168,4%, la talpa inferioară a consolei. Suprasolicitarea din acest punct a rezultat din faptul că, în acel loc, profilul a fost supus unui efort perpendicular pe axa sa principală de inerție, ceea ce a condus la pierderea stabilității. Acesta nu a fost singurul punct în care s-a depășit 100%: valori peste 100% au fost obținute și în alte cinci puncte din zona consolei, ceea ce indică faptul că problema nu provine dintr-o singură slăbiciune locală, ci dintr-o configurație necorespunzătoare a barelor consolei în ansamblu. În același timp, picioarele principale au funcționat pe tot parcursul cu un grad de solicitare sub 60%.

VERIFICAREA VERTICALITĂȚII
Compararea norului de puncte cu geometria ideală a arătat o abatere orizontală de aproximativ 50 mm, care a fost introdusă în model ca imperfecțiune; în urma reanalizei, gradul de solicitare maxim a atins 96,9%, confirmând faptul că structura a îndeplinit cerințele de stabilitate.
PROPUNERE DE CONSOLIDARE
Din cauza formei trapezoidale a capătului consolei, sistemul de bare inițial, gândit să lucreze la întindere-compresiune, s-a comportat de fapt ca un cadru încovoiat, similar unei grinzi Vierendeel, absența elementelor diagonale a generat momente încovoietoare semnificative, pe care profilele existente nu le-au putut prelua. Soluția propusă constă din trei elemente: bare diagonale (L50×4) în planul consolei și la talpa inferioară, care refac funcționarea de tip grindă cu zăbrele (axială); plăci de rigidizare (10 mm, S235 JR), pentru optimizarea distribuției sarcinilor și prevenirea flambajului local; și îmbinări cu șuruburi de înaltă rezistență, care păstrează comportamentul articulat original al nodului. Astfel se asigură capacitatea portantă a zonei consolei, iar suprasolicitările identificate sunt eliminate.



Această soluție asigură capacitatea portantă corespunzătoare a zonei consolei și elimină suprasolicitările identificate.
Stâlpul PIC 400, corespunzător din punct de vedere structural

Configurația structurală a stâlpului PIC 400 prin picioarele principale și contravântuirile diagonale asigură o rigiditate sporită atât pentru sarcinile transversale, cât și pentru cele longitudinale. La ipoteza N2a, gradul de solicitare maxim a fost de 91,7%, în apropierea vârfului stâlpului; la ipoteza A1 (avarie conductor), acesta a fost de 85,2%, la talpa inferioară a elementului transversal. Compararea norului de puncte cu geometria ideală a arătat, la vârful stâlpului, o abatere orizontală de aproximativ 140 mm; după introducerea acesteia în model ca imperfecțiune, gradul de solicitare din zona afectată a crescut ușor, la 80,5–82,5%. Deformația este semnificativă ca amploare, însă, pe baza verificării de stabilitate, structura poate fi exploatată în siguranță, iar abaterea nu conduce la o stare critică.
CONCLUZII
Evaluarea ilustrează clar modul în care o structură metalică existentă, proiectată cu decenii în urmă, poate fi verificată în raport cu cerințele standardelor actuale, ținând cont de starea geometrică reală, ridicată prin scanare laser. Stâlpul PIC 400 a satisfăcut toate ipotezele de calcul examinate; în cazul stâlpului PAS 400101, în schimb, a fost identificată o problemă structurală clară o configurație necorespunzătoare a barelor din zona consolei, pentru care a fost elaborată și o propunere de consolidare țintită.
REFERINȚE
[1] SR EN 50341-1:2013 – Overhead electrical lines exceeding AC 1 kV – Part 1: General requirements – Common specifications
[2] SR EN 50341-2-24:2019 – Overhead electrical lines exceeding AC 1 kV – Part 2-24: National Normative Aspects (NNA) for Romania
[3] EN 1993-1-1:2006 – Eurocode 3: Design of steel structures – Part 1-1: General rules and rules for buildings 6.3.4
